Recent am înțeles că o mare parte din problemele mele apar din dorința prea mare de a ajuta alți oameni, și în primul rând din modul cum o fac, iar asta eu o fac deseori greșit. Da pare absurd ar spune cineva din voi.."Cum adică o faci greșit? Oare există corect și incorect? Să ajuți e bine!!! e o faptă altruistă"…

Păi să începem cu ideea că fapte altruiste nu există, există egoism prin altruism ceea ce mă caracterizează și pe mine…Ajut nu doar pentru că asta îi va face bine persoanei în cauză, ci pentru că primesc plăcere, îmi dă un sentiment al importanței, o căldură..ei dar asta e o altă discuție.

Vroiam să discut despre complexitatea acestui fenomen- ajutor altei persoane.

Să știți că nu există doar o faptă și gata, un act și s-a încheiat povestea. Nu. Fiecare act bun, rău oricare ar fi este unul complex. Nimic nu se întâmplă de la sine. Orice are o condiție, un început, o urmare, un sfîrșit.

Atunci când ceva sare peste una din etape, cercul rămâne neîncheiat.

Pentru început rețineți că fiecare act de ajutor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1.Ajuți doar atunci cînd omul cere asta.

2.Ajuți exact doar atît cît ți se cere.

3.Ajuți doar dacă simți că vrei și poți face asta.

!!! Dacă una din aceste condiții nu e îndeplinită atunci actul bun la sigur se va împiedica în una din cele 4 etape enumerate mai sus

În univers există o regulă- atunci când primești ceva în dar, ajutor, trebuie neapărat să transmiți acel ceva mai departe sub o oarecare formă- să dărui și tu un bine unei persoane, societății- informație, obiecte materiale, emoții etc.

În cazul în care e încălcat punctul 1 și 2, fapta nu va fi apreciată ca un ajutor ci ca o inițiativă proprie, și astfel regula universului de a primi și a da înapoi va fi încălcată ceea ce va aduce urmări neplăcute fie pt o persoană fie pt alta.

!!! Vreau să fac o remarcă- nu vorbesc despre cazurile când omul se află în situații ce-i pun viața în pericol, ci despre situații când omul se plânge pe ceva și nu vă cere ajutorul, sau când vă cere ajutorul dar voi îi oferiți mult mai multe decât cere pentru că așa voi credeți că veți demonstra empatie, dragoste și devotament- ambele merg în gol! PENTRU CĂ PERSOANA NU A CERUT asta..și deci nu va fi perceput ca ajutor ci ca dorința și inițiativa voastră atîta tot.

Amintiți-vă de cîte ori ați ajutat pe cineva fără să vi se ceară asta, și de cîte ori persoana dată percepea faptele voastre ca ceva ce vine de la sine..și nu ca un ajutor cum îl vedeați voi. Pentru că fapta voastră altruistă a fost percepută ca o acțiune obișnuită, ceva nu contează pentru voi, ceva ce faceți voi în mod normal fără ai acorda o atenție deosebită. Trebuie să fie clar că ceea ce vi se cere e prețios pentru voi- fie asta bani, timpul personal sau răbdarea! Doar așa ceea ce faceți va fi prețios și pentru altcineva.

Și pînă a începe să aruncați cu roșii stricate în mine, vă zic că da- sunt excepții când ajuți pe cineva fără ca el să ceară și-ți este recunoscător pentru toată viața - dar cît de des ați întâlnit voi excepțiile astea?

Și vorbesc nu doar de latura materială, dar și de cea emoțională ceea ce e mult mai complicat să evaluezi.

Cât despre punctul 3 e clar- când simți că nu vrei și nu poți înseamnă că sufletul îți spune Nu…iar sufletul știe mai bine decît rațiunea... Trebuie doar să-l asculți regulat ca să înțelegi când îți vorbește el, și când rațiunea îți joacă festa.