Foaaarte multe întrebări am primit la subiectul întoarcerea cu locul de trai în Moldova.

“Clujul e un oraș așa de frumos. Clujul e un oraș foarte dezvoltat. Clujul e un oraș foarte curat.”

Cam asta auzeam de fiecare dată. Așa este. Și nu am de gând să contrazic aceste spuse nici pentru o clipă.

Într-adevăr e cel mai dezvoltat oraș din România, cel mai îngrijit, și cu niște oameni superbi. Dar odată cu asta vin și minusurile.

Odată cu dezvoltarea înaltă vin și prețurile la fel de înalte. E scump oraș.
Da produsele din magazin în mare parte sunt la același preț ca și la Moldova. Iar tehnica, hainele sunt la un preț chiar mai bun, cu mult mai bun. În schimb transportul, serviciile (beauty, reparații etc), distracțiile, mâncarea în localuri, sunt la un preț simțitor mai înalt. Despre imobil probabil ați auzit probabil. Prețurile sunt de două ori mai înalte decât în toată România, nu mai zic de Moldova.

Dar nu ăsta a fost motivul principal revenirii noastre la Moldova. Cred că chiar ăsta a fost doar un bonus).

Principalul motiv a fost orașul în sine. După cum știți este unul medieval, cu strădulețe înguste predestinate trăsurilor și oamenilor, nu și fluxurilor de mașini în toate direcțiile. Dar civilizația merge înainte, de asta e nevoie să ne adaptăm situațiilor noi. Pentru ca să încapă și mașinile, și transporul public, trotuarele s-au îngustat, copaci sunt foarte puțini, iar din cauza mașinilor parcate pe aceste trotuare, sunt locuri unde e imposibil să meargă doi oameni simultan. Din cauza copacilor puțini, și mașinilor multe, este un oraș foarte poluat. Chiar dacă e înconjurat de păduri, gazele de eșapament rămân mult timp în interiorul orașului pentru că  se află cumva în vale, și asta se simte foarte mult. Deseori era evaluat ca cel mai poluat oraș din România.

Mulți oameni auzind acest motiv “neimportant” pentru ei, rămâneau uimiți și ziceau că nu are cum asta să ne facă să ne întoarcem la Moldova. Păi nici n-am zis că e doar asta. Plus la toate fiecare are preferințele sale la locul de trai, la modalitatea de-ași petrece timpul liber. Cât despre mine și soțul meu, suntem iubitori de primblările lungi prin oraș, să-l descoperim, să discutăm, să analizăm.
În Cluj era complicat să facem asta, pentru că nu prea aveai pe unde. Era nevoie să înconjurăm mașinile, să respirăm gazele de eșapament, să dialogăm pe tonuri înalte ca să astupăm sunetul mașinilor.

Orașul are multe plusuri după cum am zis. Și aștept cu nerăbdare să-l pot vizita cât mai des. Acum cu pandemia e complicat de realizat asta.

Îmi este dor de oamenii buni, amabili, zâmbitori, de ulicioarele înguste, de arhitectura frumoasă și deosebită.

Îmi este dor să-l vizitez, dar nu și să trăiesc toată viața mea acolo. Nuștiu dacă voi trăi toată viața mea în Moldova. Acum nu e despre asta. Pur și simplu am luat ce am putut de la Cluj, am oferit ce am avut, și a fost timpul să ne întoarcem.

Îți mulțumesc pentru că ai fost primitor și cald, și ne vedem cât mai curând posibil.

See ya!!

Haideți să vorbim astăzi despre fricile noastre :).

Toți cunosc fobiile care apar în urma unei experiențe neplăcute. Acolo totul e clar. Creierul a memorizat emoția neplăcută și nu mai vrea să o trăiască din nou.

Dar ce știm despre fobiile care apar spontan, ca urmare a nimic, fără nici-un "ante factum"?

Imaginați-vă că omul are un conflict interior, o supărare pe cineva, o grijă, o idee neplăcută care-l macină deja de o lungă perioadă de timp. La un moment dat, bucățica ceea de creier în care e stocat acest conflict, nu mai poate face față, este supra-obosit de această tensiune. Și ce face el atunci? Încearcă să se salveze singur. Cum? Mutându-și atenția spre o frică reală- șerpi, păianjeni, înălțime etc. De ce? Pentru că o frică reală poate fi mult mai ușor înlăturată- de ex îndeplinind acțiuni de evitare, de prudență sporită, pastile etc. Omului se gândește "Hmmm, mă țin mai departe de păianjeni și totul va fi bine"

Nu va fi bine, pentru că o fobie trece în altă fobie, în gânduri obsesive, verificări dacă fierul de călcat e stins și alte gânduri distructive.

Deseori fobia își urmărește victima și în vis.
Atunci cea mai bună metodă e introspecția și analiza evenimentelor din ultima perioadă. Ce te-a deranjat în ultimele zile, ți-au apărut în vis sub forma fricii tale.

E ca și cum creierul ar înlocui o frică cu alta- pt că așa a fost învățat. "Nu putem rezolva x? Hai să rezolvăm Y. Ce contează unde am ajuns, importantă e senzația de eliberare, de un control aparent."

Dar contează.
Conflictul interior nu pleacă nicăeri. Rămâne aici formându-și prieteni- atacuri de panică, dureri de cap, gastrite, imunitate scăzută, cancer- tot ansamblul de boli existene care apropo și ele au același mecanism de formare relatat mai sus.

Deseori omul zice

"La ce bun să-mi "tratez" fobia dacă ea nu mă încurcă la nimic? Eu mai bine evit întâlnirea cu stimulul iritant. E simplu".

Vă dați seama ce anume de fapt evită persoana în cauză.

Acest mecanism să-l numim- Fobia ca refugiu, poate apărea independent sau în combinație cu cel de-al 2-lea cunoscut pentru mine Fobia ca Dorință.

Cum apare fobia ca dorință?

Fiecare frică este o dorință

Ți-e frică de singurătate? Vreai pe cineva alături, vreai atenție.
Ți-e frică de păianjeni- Vrei apărare, vrei să te simți copil și cineva să te ocrotească.
Ți-e frică de oameni? Vrei apreciere din partea lor, dragostea lor.

Să nu uităm și de beneficiul secundar- ce primești tu când îți activezi fobia? Siguranță? Senzația de ocrotire? Compătimire de la alți oameni? Atenție?

Vă amintiți de copiii care conștient sau inconștient își manipulează părinții:
Mami mi-i frică să merg singur la culcare- mami merge și-i acordă atenția mult dorită. Mami mă doare burta- bine fiule, azi poți să stai acasă. Da da. Ne întoarcem din nou la ideea că fricile și durerile fiziologice iau naștere în același punct.

Sau să nu uităm și de unii părinți care își inventează tot soiul de boli și fobii, pentru a primi atenția copiilor, și a-i ține mai aproape de casă lângă fusta mamei.

Soluția!

Conștientizarea.

Conștienizați care e dorința voastră adevărată. Conștiențizați care-s gândurile neplăcute, care conflictul interior de care fugiți.
Oferiți-le dreptul să existe. Vorbiți-le deschis. Cu sine. Cu cei din jur. Căutați satisfacerea dorințelor de sinestătător. Cereți ajutor în mod deschis și sincer, faceți meditații, iubiți-vă, trăiți momentul.

Frica e prietenul nostru, care încearcă să ne spună ceva, să ne ajute. Ea ne ține vii.
Nu faceți din ea dușman, și ea va juca după regulile voastre.

                                                                     Xoxo

Eram odată la stilizare sprâncene.

Și cum e de obicei la saloane, se adunaseră acolo mai multe fete, (femei/fete, ca nu mai văd mare diferență).
Sinceră să fiu, nici-odată nu mi-au plăcut astfel de șezători. De obicei stau calm într-un colț și aștept să-mi vină rândul la tortură (femeile știu ce înseamnă pensat). Nu-s sexistă și nu-mi plac discriminările, rasismu etc, dar astfel de adunări din mai multe femei străine strânse la un loc, nici-odată nu mi-au plăcut. Lipsă de discuții constructive, doar egouri, laudă, vorbesc una peste alta ca niște gâște. Nuștiu cum e la bărbați și nici nu mă apuc să aflu)).

În fine. Ajunsese tema la copii și una din doamne își revărsa activ peste noi grijile în legătură cu „băiețelul” ei de 9 ani.
Redau de la persoana I.

"- Ohhh..eu tare vroiam fetiță. Cu fetele e mai înteresant..Băiețeii după 7 ani nu-ți mai zic secretele, nu mai vor să facă baie cu tine( “adică până la 7 ani vroia?!!”). Să știți, de-ați ști cât de mult îmi fac griji de prima experiență de amor a fiului meu. Eu visez ca ea să aibă loc cu o femeie matură, cu experiență.. și eu o să am grijă de asta. Să fie una care să-l învețe multe, nu una urîtă și prostuță care nu poate nimic”

După asta eu probabil am intrat într-o stare de transă pentru că nu mai auzeam nimic.
Adică tu femeie ai de gând să controlezi cu cine a să și-o tragă prima dată fiul tău? Adică tu la 6 ani mai faci baie cu fiul tău care deja știe ce e asta o femeie, ce are ea "acolo" și se întreabă probabil zi și noapte pentru ce-s toate ciudățeniile astea?

Și după asta femeile se plâng că bărbați adevărați nu mai există. Păi voi singuri îi faceți așa!!!!!

Memorizați odată și pentru totdeauna- ca să crești un bărbat adevărat trebuie să te comporți ca cu un bărbat, un bărbat străin, care nu e al vostru.
Voi aveți deja bărbatul vostru. Ocupați-vă de el. Iar dacă nu-i, căutați-vă altu.
De la 2 ani nici-un fel de dezbrăcat în fața lor, nici-un fel de sân, nici-un fel de baie împreună doamne sfinte.
Citind o gramadă de carți, informații, forumuri despre educație și psihologie, am întâlnit multe. Dar în realitate nici-odată n-am auzit astfel de prostii.
La un moment dat mi s-o făcut pielea găină. Bietul băiat, nici nu-și dă seama că cel mai probabil femeia cu care va trăi tot restul vieții, e mama lui. Pentru că de cele mai multe ori așa și se întâmplă.
În schimb mămica e “fericită” și face incest moral zi de zi.

Trăiți-vă viața voastră, nu și pe a copiilor voștri. Pentru asta i-ați făcut - să ajutați un suflet să-și urmeze drumul și să cunoască minunile vieții pe pămînt. Nu voi s-o faceți asta pentru el.

                                                                     Xoxo

Bine spune zicala "calculele de acasă nu concid cu cele de la piață".

"De câteva ori o apucam în vizită la Castelul Corvinilor, și de fiecare dată interveneau ceva planuri- mai bine zis noi ne băgam ceva planuri gen- mi-i lene, hai azi să tolănim, sau- hmmm demult nu ne-am certat..poate azi iuby ce zici? Și poate ar fi amuzant dacă nu ar fi așa de trist))

Daaar- spontanietatea e gustoasă și ea, mai ales când e pregătită bine și ai toate preparatele la îndemână- timp liber, dispoziție bună, vremea frumoasă și chiar bronz proaspăt lipit de soarele grecesc. Am decis să trecem pe la Legenda vie a Transilvaniei și refugiul lui Vlăduț Țepeș și Ștefan cel Mare(căci așa zice istoria) chiar în drum la întoarcere din vacanța petrecută în Corfu (fă click)

Puteți vedea din imagine cât e de magic acest monument istoric. Să știți că în realitate e și mai frumos. Am mai văzut castele până acuma, dar sincer n-am memorizat nici unul. Ăsta pentru mine e unul adevărat. Cu turnuri mari, de unde probabil prințesele își aruncau privirile așteptându-și iubiții sau de unde ostașii își vânau dușmanii, cu poduri înalite, cu bucătării largi, cu săli spațioase pentru adunări și decizii importante.

Castelul Corvinilor, Hunedoara, 2019

Castelul Corvinilor, Hunedoara, 2019

Când am călcat pe pragul lui, m-am simțit în poveste- aici e zmeul, aici e făt frumos, aici e zâna, aici e legendă. În fiecare cameră poți trăi orice emoție. Trebuie doar să dai frîu liber imaginației.

Reading Corner)

Camera lui Matei Corvin

Am reușit să simt de toate, și groază în camera torturilor, și adrenalină urcând pe scări în turnuri, și melancolie privind hainele, tronurile, sălile unde cândva au trăit cei care au scris istorie.

Camera Torturilor

Camera Torturilor

Cine știe..poate în una din viețile mele din trecut am fost și eu pe aici în rochie până în podea, din țesătură fină, înfrumusețată cu bule de aur, cu pietricele prețioase. Mă plimbam pe aici, savuram ceai din cănuțe albe mici, priveam în departare și mă gândeam oare ce ne așteaptă în viitor.

Btw, peste câteva săptămâni de la această vizită, am privit horror-ul american "The Nun" care a fost filmat în acest castel. A fost ciudat dar și plăcut să știu că am fost și eu în locația unde s-au petrecut acțiunea din film. E ceva mai deosebit să știi că cu două săptămâni în urmă ai pus și tu mâna pe balustrada care o vezi acum în film privit de mii de oameni.

Filmul recomand cu încredere celor ce apreciază acest gen de filme, și nu are coșmaruri noaptea )))

Pupici și armonie în suflet ***

Probabil în una din viețile mele am trăit în Grecia.

A fost dragostea la prima vedere. Mi-am pierdut aici capul, în schimb mi-am găsit inima. Aici îmi recapăt calmul, îmi aranjez gândulețele pe rafturi, mănânc măsline, și miros pinii.

Da, nu am reușit să sortez pozele din vara trecută căci iată-mă din nou în Grecia. Și de data asta în Corfu.

A fost o vacanță gândită din timp, cu rezervările făcute din primăvară, și cu bagajele din iarnă. ))

În schimb știți ce nu am făcut? Nu am pregătit atât de minuțios lista locurilor ce așteptau vizitate. Deși cunoșteam doar câteva cuvinte în greacă Kalimera și Antίo (salut și adio), îmi părea că deja sunt un adevărat elen, cum mai obișnuiesc să-și spună grecii, și nu mai pot fi așa ușor surprinsă că doar am văzut atâtea. De aia hotărâsem să vizităm doar vre-o 2 locați mai deosebite și la asta să ne oprim.

S-au schimbat toate în momentul intrării în port. Am înțeles că e o insulă cu o istorie bogată căci neajungând pe pământurile ei, de departe i-am văzut cetățile uriașe, lighthouse-ul ce întâlnește fiecare fairyboat, clădirile mari și vechi în stil italiano-grec cum eu îi ziceam, mai pe scurt WOW!. Am deschis wikipedia și dă-i la citire. Nu voi scrie aici toată istoria ei dar vă zic că e una interesantă. Insula era văzută de mai multe culturi ca o adevărata ispită atît militară cât și comercială. De aia citind despre ea veți întâlni eroi, legende, zeițe, mituri și războaie pentru cucerirea ei.

Dar prea multă vorbă, să trecem la subiect, iar mai exact la poze ))

De fiecare dată când merg în Grecia am aceleași gânduri- cât e de frumoasă planeta asta, și câte bogății avem de văzut.

Sper că am reușit și vouă să vă transmit acel breeze grecesc-italian ce m-a însoțit de-a lungul vacanței mele.

Mersi la toți cine a citit.
Pupici și armonie în suflet ***

De ce e atât de complicat să ne scriem gîndurile pe foaie?

Caut răspunsul de-un an cred că. De ce când ai foaia albă în față, apare și un fel de blocaj mental?

Da bine că dacă să vorbesc..o pot face la nesfârșit..și de ce atunci să-ți pui gândurile pe foaie e mult mai complicat decât să le sufli în aer?

Prima ce mi-o venit în cap e că în aer le-ai spus și gata..s-au dus..nu trebuie să le recitești..nimeni te poate compromite, în caz că ai zis ceva mai personal sau ceva ce nu se supune normelor, și la urma urmei ai spus și ai uitat. Iar pe foaie...păi pe foaie nu dispar așa ușor. Ei bine, dacă faci un delete, rupi sau dai foc, da dispar, dar dacă nu? Dacă deschizi să citești? E într-un fel ciudat să-ți vezi gândurile nu din interior, și nu la prezent ci din exterior, ca din ochii altei persoane.

La drept vorbind, e complicat să ne uităm la noi dintr-o parte. Nu suntem obișnuiți cu asta. Nu prea suntem învățați să ne analizăm pe noi, ba mai mult...să ne criticăm pe noi.

Un alt argument ar fi că dacă scrii mai public...nu prea alegi cine să-ți citească cuvintele..și cine nu, astfel îți dezgolești sufletul în fața tuturor. E ca și cum ai apărea în costumul Evei în fața tuturor.

Oare astea ar fi motivele?

Vă amintiți cum la școală trebuia să scriem eseu..Chiar și când trebuia să scriu despre orice îmi vine în cap, primeam note. Cred că asta e una din principalele rădăcini a problemei că oamenilor le este frică să-și scrie gândurile- pt că ei nici-odată n-au fost încurajați s-o facă…de obicei trebuia să scriem cumva așa..ca să primim o notă bună..iar asta ar însemna întortocheat, CORECT, frumos și de dorit mult mai frumos decât la altcineva pt ca să fim și lăudați, și să avem ce povesti altora despre propriile realizări.

De-aș fi profesoară, aș introduce odată pe săptămână ora emoțiilor- Copiii își scriu în caiet gândurile personale, emoțiile, grijile. Nici măcar nu e neapărat să le citească cuiva, sau să le deie cuiva să le citească. Dar sunt ferm convinsă că cu timpul ei singur vor dori să fie auziți. Fără note..Fără critică..Fără comparație..Fără analiză.

Știți..când gândurile stau în interiorul creierului..parcă ținem un control asupra lor..parcă suntem stăpânul lor. Iar dacă le scriem undeva, e ca și cum ar căpăta viața, o viață independentă liberă de noi. Atunci îți pare că rămâi singur..de parcă unica ce-ți aparține nemijlocit ție, deja nu-ți mai aparține. Dar poate senzația asta de goliciune care apare nu e atât de rea? Poate acest spațiu gol e o libertate, o eliberare? Poate în așa mod devenim mai deschiși pentru emoții noi.

Nu doar creierele gadgeturilor au nevoie de cleaning..ci și cele omenești.

Nuștiu cum e pentru voi, însă pentru mine eu am găsit răspunsurile la întrebărea de mai sus. Nu spun că argumentele de mai sus reprezintă adevărul absolut, și nici nu mi-am pus asta ca scop.

Mi-am scos frica pe foaie, am analizat-o, am făcut concluzii, și cred că ăsta e primul pas spre eliberare!

                                                                      Xoxo

Recent am înțeles că o mare parte din problemele mele apar din dorința prea mare de a ajuta alți oameni, și în primul rând din modul cum o fac, iar asta eu o fac deseori greșit. Da pare absurd ar spune cineva din voi.."Cum adică o faci greșit? Oare există corect și incorect? Să ajuți e bine!!! e o faptă altruistă"…

Păi să începem cu ideea că fapte altruiste nu există, există egoism prin altruism ceea ce mă caracterizează și pe mine…Ajut nu doar pentru că asta îi va face bine persoanei în cauză, ci pentru că primesc plăcere, îmi dă un sentiment al importanței, o căldură..ei dar asta e o altă discuție.

Vroiam să discut despre complexitatea acestui fenomen- ajutor altei persoane.

Să știți că nu există doar o faptă și gata, un act și s-a încheiat povestea. Nu. Fiecare act bun, rău oricare ar fi este unul complex. Nimic nu se întâmplă de la sine. Orice are o condiție, un început, o urmare, un sfîrșit.

Atunci când ceva sare peste una din etape, cercul rămâne neîncheiat.

Pentru început rețineți că fiecare act de ajutor trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1.Ajuți doar atunci cînd omul cere asta.

2.Ajuți exact doar atît cît ți se cere.

3.Ajuți doar dacă simți că vrei și poți face asta.

!!! Dacă una din aceste condiții nu e îndeplinită atunci actul bun la sigur se va împiedica în una din cele 4 etape enumerate mai sus

În univers există o regulă- atunci când primești ceva în dar, ajutor, trebuie neapărat să transmiți acel ceva mai departe sub o oarecare formă- să dărui și tu un bine unei persoane, societății- informație, obiecte materiale, emoții etc.

În cazul în care e încălcat punctul 1 și 2, fapta nu va fi apreciată ca un ajutor ci ca o inițiativă proprie, și astfel regula universului de a primi și a da înapoi va fi încălcată ceea ce va aduce urmări neplăcute fie pt o persoană fie pt alta.

!!! Vreau să fac o remarcă- nu vorbesc despre cazurile când omul se află în situații ce-i pun viața în pericol, ci despre situații când omul se plânge pe ceva și nu vă cere ajutorul, sau când vă cere ajutorul dar voi îi oferiți mult mai multe decât cere pentru că așa voi credeți că veți demonstra empatie, dragoste și devotament- ambele merg în gol! PENTRU CĂ PERSOANA NU A CERUT asta..și deci nu va fi perceput ca ajutor ci ca dorința și inițiativa voastră atîta tot.

Amintiți-vă de cîte ori ați ajutat pe cineva fără să vi se ceară asta, și de cîte ori persoana dată percepea faptele voastre ca ceva ce vine de la sine..și nu ca un ajutor cum îl vedeați voi. Pentru că fapta voastră altruistă a fost percepută ca o acțiune obișnuită, ceva nu contează pentru voi, ceva ce faceți voi în mod normal fără ai acorda o atenție deosebită. Trebuie să fie clar că ceea ce vi se cere e prețios pentru voi- fie asta bani, timpul personal sau răbdarea! Doar așa ceea ce faceți va fi prețios și pentru altcineva.

Și pînă a începe să aruncați cu roșii stricate în mine, vă zic că da- sunt excepții când ajuți pe cineva fără ca el să ceară și-ți este recunoscător pentru toată viața - dar cît de des ați întâlnit voi excepțiile astea?

Și vorbesc nu doar de latura materială, dar și de cea emoțională ceea ce e mult mai complicat să evaluezi.

Cât despre punctul 3 e clar- când simți că nu vrei și nu poți înseamnă că sufletul îți spune Nu…iar sufletul știe mai bine decît rațiunea... Trebuie doar să-l asculți regulat ca să înțelegi când îți vorbește el, și când rațiunea îți joacă festa.

Căt n-aș medita asupra acestui subiect..cît n-aș sta să aleg..să aranjez toate mergelile din care e construit "destinul" fiecărui din noi..nu pot înțelege cum și de ce au loc evenimentele în viața noastră.

"Cum se întîmplă că în minuta de față am în cap cele mai terestre gînduri…..…mă gîndesc cînd să merg la magazin..ce să pregătesc pentru cină..iar peste 10 ore eu literalmente îmi fac bagajul pentru traiul în altă țară?"
Cu aceste gînduri am petrecut vre-o lună două. Nu zic că au fost gînduri anevoiase sau prea complicate....ba chiar din contra..erau motivante.. Mă motivau să-mi antrenez memoria...să-mi amintesc cele mai mici detaliile din viața mea la care atrăgeam mai puțină atenție... Când schimbările se întâmplă brusc..omul nu vrea să accepte că lui i-a scăpat cumva acea trecere treptată de la o stare la altă..de la un eveniment la altul..Să încercați data viitoare să observați..veți vedea că uneori poate fi frustrantă ideea că nu deții controlul asupra unor lucruri care te marchează.

Uneori trăiam senzațiile unui flirt..gîndurile îmi flirtau cu inima…iar viitorul îmi flirta cu prezentul…Participa și trecutul..însă doar cu privitul nostalgic din scaunul de lîngă geam...

Deci pot să zic că gîndurile totuși erau complexe..dar nici într-un caz neplăcute.))

Cînd mi-a zis iubitul că a apărut opțiunea de a veni cu traiul în CLuj…nu eram în șoc..mai chiar ..eram neutră pentru că nu-mi venea a crede…și-mi părea că e o glumă…

"-Da da iuby…glumește..crezi că așa-s naivă că te pot crede? de aia mai bine îmi caut de treabă."

De ce? Pentru că ultima jumătate de an, prezența Clujului în viața mea era mult prea evidentă. În primul rînd prietena mea din copilărie e stabilită aici și ea tot mai des îmi povestea cît e de frumos..cît de buni îs oamenii în Ardeal șamd.…next one- că ultima perioadă mai la tot pasul auzeam de Cluj— pe instagram îmi apăreau poze frumoase cu arhitectura de aici…la radio tot vorbeau cît e de bine să locuiești în Cluj..iar faza interesantă era că chiar la o săptămînă înainte să aud noutatea, în timp ce ascultam "Râzi cu Russu și Andrei", la kiss fm (ce de fapt e singurul lucru ce-l ascult eu la radio) ziceau ăștia doi, cum că Clujul ar fi cel mai bun oraș de locuit din Ro.….Oare universul încerca să-mi spună ceva?

De aia noutatea prietenului meu a avut un efect mai straniu decât de obicei...nu eram entuziasmată, nu săream în sus de fericire..îmi părea un vis prea frumos ca să fie adevărat.

Nuștiu ce mi-a pregătit acest oraș…nuștiu ce mă așteaptă aici peste un an, doi..dar știu la sigur..că fiind aici de cîteva luni..sărbătorind aici deja și ziua mea de naștere și anul nou, Clujul m-a întîlnit cu brațele deschise...
Mă simt în armonie cu mine, cu el...mă simt în familie...mă simt bine. Iar excursiile de-a lungul străzișoarelor înguste mă fac să descoper în fiecare zi acest oraș frumos din toate laturile lui...de parcă aș construi un puzzle, aranjînd fiecare piesă una câte una la locul său.

Și vă promit..cînd voi avea tot tabloul copt bine ....neapărat îl voi împărți cu voi.

Iar pînă atunci vă invit într-o excursie virtuală cu mine pe meleagurile ardelenești.

Sincer să zic până nu demult nu prea auzisem despre Sibiu.

Prima dată am trecut pur accidental prin acest oraș, când eram în drum spre Cluj Napoca. Tocmai fusesem la mare pe insula Lefkada, și ne îndreptam spre Cluj pentru un sfârșit frumos de vacanță la festivalul Untold.

Așa cum noi deobicei călătorim cu automobilul, pentru a reîncărca bateriile personale, (adică să păpăm ceva))), preferăm să explorăm diferite localuri noi ce ni se întâlnesc în cale.
Era deja timpul prînzului când intrasem în localitatea ce este protagonista aticolului de azi)).

La prima vedere orășelul nu prezenta nimic deosebit- clădiri, magazine, copaci. Nu aveam idee unde să ne oprim așa că am staționat la prima parcare care ni-a ieșit în cale, și era chiar parcarea din preajma zidului vechii cetăți de care e înconjurat orașul vechi și centru turistic a Sibiului.

Nu prea știam ce ne așteaptă, ba chiar credeam că e un muzeu ceva, dar așa cum era prea mare pentru un muzeu, și intrarea era "for free", zic dă să intrăm să vedem, poate totuși găsim în cale vre-un popas, cu o supă gustoasă, și un cappuccino aromat.

Și vorba ceea nu am dat greș.

Cînd am trecut pragul zidului mi s-a deschis o priveliște nemaipomenită, căsuțe vechi, colorate, ulicioare înguste medievale pavate.

Știu că multe domnișoare detestă stilul ăsta de drumuri pentru dificultatea de a merge pe ele în pantofi cu tocuri înalte. Daaar eu pur și simplu le ador pentru senzația ce-o primesc de fiecare- mă simt eroina unui film vechi romantic, unde decorul, scenariul, costumele sunt alese nemijlocit pentru mine.

În această zi, am reușit să luăm doar prînzul, și să facem vre-o două trei poze.
Dar am zis ferm că în timpul apropiat, sărim în mașină și vizităm neapărat Sibiul cel puțin încă odată.

Peste 2 luni iată-mă din nou aici. Aveam listă destinațiilor, aparat-foto, companie și buna dispoziție.

În acea zi nu am avut mult timp la dispoziție să fac cunoștință mai îndeaproape cu Sibiu, dar i-am promis că în curînd voi reveni neapărat, mai ales că centrul istoric al lui Sibiu este una dintre cele mai importante atracții turistice din România.

Prima destinație a fost Castelul din lut.
Deși nu face parte din Sibiu, se află nu departe de el, de aia am hotărît să trecem și pe aici.

• Castelul de Lut de pe “Valea Zânelor”❤️

⠀

O construcție inedită facută exclusiv din materiale naturale: lut, piatră, nisip, lemn și ..paie. Da da paie!🤗

Castelul are 10 camere, și va deveni o pensiune( din cîte am citit eu). Deci vor avea acces doar cei cazați aici.
Așa că fuga și voi să mirosiți o gură de aer din poveste 🧙🏽‍♀️.
⠀

Castelul e o adevărată destinație de basm, și dacă dai frîu liber imaginației, te poți simți oricare personaj fantastic îți dorești 🧚‍♀️.

Următoarea destinație Sibiul propriu zis.

Ca să înțelegeți toate drumurile din Sibiu duc în…

• Piața Mare.
  Este prima atracție turistică din Sibiu care merită văzută.

Orașul ăsta trebuia să se numească: “I’m watching you” 👁, pentru geamurile în formă de ochi a căsuțelor de aici. Sincer e o senzație foarte ciudată, De parcă inima orașului e pretudinteni, și te privește din toate direcțiile.

• Podul Minciunilor

O altă atracție turistică este Podul Minciunilor, primul pod din fonta din Romania. Pentru că a fost primul fără piloni de sprijin a primit denumirea de ” podul culcat”, iar in germană, cuvantul culcat este omonim cu minciuna. De-a lungul timpului au aparut tot felul de legende. Cineva zice că sub pod erau pedepsiți negustorii prinși că și-au înșelat cumpărătorii, altcineva zice că podul era punct de întîlnire pentru tinerii îndrăgostiți care-și jurau iubire pe veci, alții că podul se clatină când cineva spune vre-o minciună, eu eram prea ocupată cu admirarea lui și fotoshootingu-l de aia am și uitat s-o încerc pe ultima))

• Casa calfelor

Cine sunt calfele?
Sunt meșteri tineri din perioada medievală care, alegîndu-și o meserie, plecau într-o lungă călătorie, pentru a căpăta experiență.
Călătoria era lungă de trei ani şi o zi, timp în care calfele trebuiau să se supună unor reguli stricte: să nu se apropie la mai puţin de 50 km de oraşul natal, să nu zăbovească mai mult de trei luni în acelaşi loc şi să poarte mereu costumaţia specifică.

Obiectele înfipte în stâlp sunt amintirea lăsată locului de unele calfe călătoare care au trecut prin Sibiu pentru a învăța meserie

• Biserica Evanghelica dateaza din 1881 și este una dintre cele mai importante din intreaga Transilvanie.

Este o cladire gotică cu al doilea cel mai vechi turn cu ceas din Romania, Are un turn cu 7 nivele si 3 clopote, aceasta biserica era locul de unde erau supavegheate eventualele incendii.

M-am simțit eroina unui film horror, acceptîng provocarea de a urca în turn,Imaginați-vă cum vă urcați pe scări înguste prăfuite din lemn care scîrție amenințător sub fiecare picior ca în filmele alea unde mereu este cîte o mansardă unde nimeni demult nu a fost dar știți la sigur că acolo găsiți cheia tutoror tainelor.

Cireașa de pe tort ar fi să zboare cîte un hulub pe lîngă urechi. Data viitoare luăm unul cu noi :)

Mai jos vedeți priveliștea din turn

Aveam o zi la dispoziție, și am încercat să simt pe deplin sufletul acestui oraș.

• Mai multe poze vedeți mai jos

A 3-a oară la Sibiu am fost de innaugurarea tîrgului de Crăciun din 16.11.2018.

Ciocolate de casă, waffe, căciuli, jucării, vin fiert și biscuiți cu scorțișoară, muzică dispoziție bună și muuulte luminiți. Toatea astea creaƶă o miraculoasă atmosferă de sărbători și unire între oameni.

Cu părere de rău n-am reușit să explorez orașelul întreg.

Dar mereu trebuie să vedem și cealaltă monedă a situției. Astfel sunt și mai motivată să mai ajung odată în coloratul Sibiu, iar asta înseamnă poze noi, emoții noi, timp petrecut cu folos și plăcere.

Mersi la toți cine a citit.
Pupici și armonie în suflet ***

BONUS

Lista destinațiilor care nu am reușit să le vizităm:

• Turnul Sfatului, cel mai înalt turn al Sibiului
• Muzeul farmaciei
• Catedrala Ortodoxă, construită după modelul Hagi Sofia, Istanbul
• Muzeul Astra -muzeu la aer liber
• Muzeul Brukenthal

Next destination - Stockholm - one of the land with the highest air quality in the world

Hej!

I'm so happy to see you here again!

And as i start with the traditional informal swedish greeting "Hej!"(wich is reading like Hey), i hope you are already prepared for virtual journey with me in amazing country of winds and moose.

In the last month of the summer of this year(2018), we were planning a trip to Stockholm.

Plane tickets were bought, the room was booked, all was under control. And what do you think? Two days before the flight, we were writen by the our hostess, that are some problems with booking, and he can't offer accommodation to us anymore, but he will try to solve it. Facepalm. What to do? Money are paid, tickets are unrefundable, to get some good accomodations, you need look for it in advance, so we were stuck for a while. In waiting for response from hostess, we lost a huge sac of our poor little nerves.

We have cecked email for some news a lot of times, we have waited and waited but mail was very quite. We were afraid that we wouldn't have where to live. The Metro in Stockholm is beautiful but not enough to live there for a couple of days.

After much thought, ideas and compromises, we solve this situation in the last moment. Honestly I was already prepared that we are not going anywere, buuut we have reached our destination, and we were incredible happy.

Sometimes the way should be harder than others to feel this sweet taste of winning

This journey was little bit different than others. The same can be said about impressions left.

First of all, because Sweden is a northern country, with a different climate than in Southest Europe.

Another thing was that my boyfriend had some work tasks in Sweden, and for two days, I explored the city on my on.

I have to say that it was incredible experience. It so different and quiet. No one bothers you, no one complaind that it's tired or something else.(no offense baby if you reading that). You have the chance to spend you time with city in more intimate atmosphere.

I love travelling with my boyfriend, especially that he is my personal photographer )), but exploring something by your own, is something special, is like your secret, your personal invention.

I really recommend to everyone this kind of travel, at least one in few years.

In my article I wrote how I take my list of top place to see, so here I won't repeat myself, but I want to say that I have gone successfully through the whole list.

Stockholm is full of musee, I have chosen 2 that seemed more special to me, and I was really impressed, especially by the Moderna Museum. It marked me.
You know that feeling when someone takes your head, breaks it open, takes your minds, arranges them first in a position, then in another, and so on, and at the end puts them back and lets you understand what happened .. why you already see things differently, and what to do with it .. and you stay with such a bitter sweet aftertaste, but you know you want it again. You do not know? Well, go to the modern museet and you will know it too.

Stockholm is a dream town with a rich history. I do not want to repeat how impressed this city is, and how bad I miss it, so I higly recommend you to visit it. There's art all around - the architecture, the musee, the people's style. By the way, that can be a new topic because if you sit on a bench and start looking aroung you, it's like you are on the fashion week-amazing dressed people, stylish men, with well-arranged hair, dressed with elegance, in high-quality clothes. But I turned away from the main theme. So art. Even the subways can be an art gallery, where more than one hundred painters have made the most daring fantasies - moose, cosmic space, geometry, newton, whatever you want.

For people who are the fan of ABBA, you have one more reason to visit Stockholm. are a Swedish pop group formed in Stockholm in 1972. In Djurgården, Stockholm, Sweden, near Gröna Lund -(amusement park) you can find ABBA : The Museum, where you can dressed their scene-costumes, make photoshooting, dance and sing their hits.

The think i should stop for a moment is about local ways of payments

I do not know how many of you know that in Sweden, about 97% of commercial transactions are made with the card. And the northern state could be the first country to give up the physical currency (coins and banknotes).

And that's for the simple reason that any store has POS (point of sale). You go to get a candy, for ex, the seller types the amount you owe, you insert the card in the POS in front of you, introduce your pin (in case you get a very expensive candy) and that's it. The seller does not touch your card for a moment.

So i even don't know how looks swedish krona .

To my great sadness, i can't say you about shopping (wich actually is on of my favourite ocupation in travel time) because we travel by small luggage . But i really know that nordic people opt for elegance, minimalism(my style) and high-quality textiles

Next time i'll compensate this misstake ))).

About weather. Yes in Stockholm is cold, Yeeees the wind is strong. And yes, sometimes weather is changing several times during the day. So if in Romania in august you still wearing shorts and tops, in Stockholm i put on me sweaters and jakets. In the morning i heard how my teeth are chattering )), and my boyfriend teeth too))).

And if we talk about cold, we can't skip the Sweden New Year and winter holidays atmosphere . Here you can feel that atmosphere even in the middle of the summer, it's enough to get in a souvenir shop- a lot of christmas three toys, Jultomten(Sweden's Santa Claus.), snow globes and more. Do not forget that Lapland(wikipedia link), which is Santa's home, stretches over four countries: and Sweden including (more on my instagram account)

I can write a lot about Sweden but I stop here to keep the surprise for you, in case you decide to visit it)).
I hope you've traveled a little with me and enjoyed it.

Who are interested in more details and have suggestions for me, don't esitate me on the social networks that you can find (where?), I'm always l happy for a feedback.

See you :)

xoxo

Here is the first part of my Greece story

Lefkada is a beautiful island, with 21 amazing beaches, but first things first.

Your travel starts in the underwater tunnel, between the land and the island. To my big regret, this tunnel is all covered, so you won't have the chance to admire the sea when you look up, but you can use all your imagination to see through the walls :).

As I said, Lefkada island has 21 amazing beaches, but it can take some time to visit all of them, so i picked 5- Porto Katsiki, Milos, Megali Petra, Kavalikefta and Agios Ioannis. Each of these has its own special thing.

Porto Katsiki.

Porto Katsiki is the main beach attractions of Lefkada and among the 10 best beaches in Greece and in the Mediterranean.
It is located 45 km southwest of the island's capital and close to Athani village .
Abrupt white cliffs form a wild yet magnificent backdrop and a unique antithesis with the deep blue waters of the Ionian.

Porto Katsiki is simply irresistible for thousands of visitors around the world and a unique sightseeing experience It is frequented with private yachts and is simply the best way to access this beach, apart from a car. It can also be reached by taxi-boat from the villages of Vassiliki and Nidri.

Ps. A car parking and bars are found on top of the stairs.
Source

The other side of coin, is the crowd that never ends. And you should know that in the morning the beach is overshadowed, so the photos won't be so good, on the other hand, when the sun comes up, there a lot of people.
So if you like more intimate, more quiet beach, you should read next paragraph.

Milos :
Milos is wonderful beach located 14 km southwest of Lefkada Town, between the coasts of Agios Nikitas and Kathisma. Mylos is characterized by its unspoilt environment and beautiful features. Surrounded by the streep green cliffs that offers an imposing backdrop, the area is totally secluded, ideal for those who want to spend some relaxing and peaceful moments in this popular island.

This beach impresses visitors with the large size, the soft sand and the crystal water. It doesn't have any tourist facilities, so it provides the best spot for total relaxation.Source

Megali Petra:

Megali Petra and Kavalikefta beaches, are also for those who like more peaceful places, but the diferrence these and Mylos is ROCKS! O my God Rocks!! I loooove rocks so much. I love how they are stable over the years. They are natural, enduring. I love that a stone will look different when it is sprinkled with water. The stones are pure magic! I think in one of my past life i was a geologist )).

Megali Petra beach, which means "big rock" is situated exactly beside of Kavalikefta, so you can visit them at the same time.

The beaches are partially organized with sun beds and umbrellas scattered between the rocks. The wild fascinating landscape of Megali Petra offers a nice feeling of seclusion and privacy.
Close to the seashore lay many rock formations which give a wild aspect to the beach.

Note for parents! Children need extra caution because the waters are deep and sometimes it might get windy.

Megali Petra, 2018

Kavalikefta Beach, 2018

And the last but not the least is Agios Ioannis - the closest beach to Lefkada Town separated only by a couple of kilometres.

It is very beautiful and very windy beach so is the ideal destination for windsurfing. Agios Ioannis is home to some old windmills that create a charming atmosphere. We are sitting next to the beach, so we were able to feel all the music and dance of waves.

Dimossari Waterfalls of Nydri Lefkada :

The name Dimossari has derived from the word Dimos, which used to be the ancient state where numerous watermills were found.

Easy access, a short drive from the main road and a 20 minutes walk from the free parking place. There is a cute cafe at the start of the road. The watterfals are very beautiful. You can realieve yourself from the sweltering heat and swim in the crystal clear waters of the lakes.

Doukato lighthouse
Location Cape Ducato.

The lighthouse was built in 1913. It is one of the most preferred scuba diving spots in Lefkada, as it affords a depth of 40 meters and visibility of 30 meters. I'm not diver but i doooo love lighthouses. It is so mysterious for me.
I really believe that lighthouses keep some secrets))

Lefkada Town.

If you love greek style, old building and narrow streets, Lefkada town is your heaven. Beautiful flower gardens, old doors, cute bicycles parked at colourful houses with blue doors, taverns, ice creams cafe and souvenir shops, all these beauties you will find here, in amazing Lefkada town.

Hope you enjoy!!

                                   Xoxo

First time I visited Greece - was something extremely amazing for me.
This trip was as surprise for me. I knew were we are going to, but I didn't know what to expect.

In that summer, for the first time, I really fallen in love. I live a whole cocktail of emotions, happiness, fears, gossip, intrigue, beautiful unforgettable minutes, jealousy, fears and scandals. It was like a real soap opera. Is there any story just with positives Heroes? He + She and that's all?? Or it is absolutely necessary secondary characters to be present like old witch and scary dragon? WE HAD ALL OF THOSE. ALL SET. That holiday in Greece was an escape - a mouth of fresh air wich put all on its place.

It was that change that I have been waiting for all my life.

I was so excited that I couldn't even speak neither take pictures. It was like a miracle.

I will never forget my first "date" with Greece. It was on Thassos Island and it opened my interest for Greece and its treasures.

The thing I should worked for is our travel-plan (well, which I wasn't able to do because it was a suprize). I was definitely not prepared for such a trip, thats why we stay all days on a beach and we didn't explore the islandlike I do now. Sweet doing nothing is good, but sometimes we need something more!

When you go in a new place for a few days, you have to see as many place as possible, because later you may regret when someone will tell you about some stuff he saw on that place, and you did not!.

For last summer's holliday I choose the same destination.

It's our third visit to Greece. The same road, the same country, even the car is the same (ohh yeah btw, almost all of our trips we preffer to drive on a car), but the place is different, and we are others. Yeas we still love yeach other as much as possible and we both live the same love story as we did earlier, but we are more "mellowed" more "polished" one with another, we knew exactly what we wanted and what to expect this time, this time - I was totally prepared, I knew where I should go to, what to see, even the clothes I wanted to dress on??

Below you can find a well-prepared scenario on this subject:

---> One month before, I set up all the task I have to do (buy spf cream, make the destinations list, create a first aid kit, buy bathing suit, sew pink beachdress and other). I usually use an app, wich has features like set the limit date, create the project, check when is done and others. I pick asana. It offers desktop and mobile version (android and ios). You can use another, orr notebook.
It's up to you.

---> Then I'm starting a study of the region which I'm planning go visit. I'm investigate such articles like: 10 places to visit in "this country", top 5 most beautiful beaches etc, and from those 10s - I pick to my top N fits more my interests.

---> Next I take a look at style of people in this country. What they wear, their habits, their gesture, tratidions etc. I draw in my head wich outfits match to this place. Imagine going to Marroco and take short skirt and jeans short. This is at least weird, and probably dangerous.

So with outfits we're done.

---> Next are photos.
I'm looking for beautiful, motivating photos made by professionists, or amateurs, or just people on instagram, pinterest etc. I try to see the angle of view, colors, tricks and hints. We don't need to copy those exactly, just get an idea.

---> LIST to BUY/to TAKE - This list is different than the one above, it should help us collect our suitcase and don't forgent anything.

I usually start writing this list 4 to 6 months before the trip. For exemple when I make my hairstyle I may think - hmmm I should not forget my iron in this trip, so i open the app (in my case is evernote) and write down - curling Iron. Other day, I can see my camera in closet, I have the same thoughts - Nina, write this in evernote.
So the main purpose of this thing, is to make easyier the final step before your trip. When the time comes, you open the app, look at first item, put it in suitcase, and check it - done!.

To be honest, since I started doing this stuff, I rarely need something I didn't get, and I don't have such a prostration, "Hmmm, did I pack all the things I need?" .
And it really saves your time.

---> And the last rule, for girls especially - be prepared for any kind of situation. Better to bring you clothes back unused than to not take them and regret about that.

This lesson i learned in Israel. I was thinking I don't nead so much stuff... I would take some t-shirt, skirts, jeans etc. As a result I had to borrow clothes from my sister, because it was actually much colder than I expected from a subtropical country. But thats another story.

I can't understand how people may say they don't want to go to Greece again, because I already was there ..

And you don't wanna go? Why? Don't you miss this beautiful smell of pine, these olive groves, this blue/white ionian watters?

Greece is like a fairytale. There it seems that all your dreams come true, you know why? Because you are so impressed what you are seeing, that all your material stuff wich you thought is making you happy, become unimportant. You realize that you are happy now and here, you are already in harmony with yourself and the nature.

Greece you are my love, and I'll be back.

Hope you enjoy my post guys. Part two with my top places to visit in Lekfada and ionian sea you can find here.

                                                ................................................

                                                                       Xoxo

     A couple of days ago I watched a movie that impressed me.

    I can not say that it will be at the forefront of my favorite feature films, but certainly not on the last lines. The thing I like is that the film left behind a bunch of questions and the desire to find out the answers to them.

"Moly's Game" based on the memoir of the same name by Molly Bloom.

Imdb

    Now I'm not going to write here a review of this movie (the only thing I can say for sure is that I recommend this movie to your viewing). In viewing I don't mean a funny hanging around with beer, bare comments, and talk about politics or new trends in fashion. No. I recommend you to take no more than some fragrant cookies and cappuccino with or without cinnamon. (This duet in my opinion will get you perfectly ready for a trip into the magical world of the cinema.)

    !!!  The moment what made me think was the dialog between leading characters.

Charlie Jaffey: Why are you in this alone? Where are the people you're protecting by not telling the whole story?
Molly Bloom: It's not their names I'm protecting, Charlie, it's me.
Charlie Jaffey: Tell me why!
Molly Bloom: Because it's All I Have Left! Because it's my name! "

    Probably the same I could say about myself. Over the years I have gone through countless metamorphoses. Every day we become someone else. Today we are not like we were yesterday, and tomorrow we will not be the same as today. Even people in our lives change at the speed of the wind. C'est la vie. Only the name remains the same. Only it remains unchanged, and as it accompanies you wherever you are- you should not feel ashamed when it's pronounced.

    I don't want to put this blog in a certain category nor give it a cliche...

    I leave it with my name. "Because this is my name, and I will never have another."

                                                 ................................................

                                                                       Xoxo